In perfidia sa, omul isi ascunde rautatea. Invidia, insa, o demasca. E una din patimile cele mai diabolice, structurata pe mandrie, ca luciferica dorinta de afirmare egocentrica, in masura sa sfideze calitatile celui de langa tine. E propulsata de cele mai multe ori de catre kenodoxie, ca exacerbata dorinta de afirmare personala fara discernamantul propriei valori. Atragand dupa sine mania nejustificata, face ca tensiunea antisociala sa depaseasca suportabilul si astfel, degenereaza in crima. Cazul lui Cain si Abel este concludent in acest sens.
Mai periculoasa poate fi invidia atunci cand se strecoara in sufletul prietenilor, deoarece ea conduce faptele spre marsavul pacat al tradarii prietenului care ti-a incredintat tainele inimii sale. "Asa cum malura este boala graului, tot asa invidia este boala prieteniei", spune Sfantul Vasile cel Mare spre a arata ca invidia se strecoara in comuniunea de iubire a prieteniei, spre a-i destrama arhitectonica ei spirituala.